Poate ati citit, sau nu, intr-un post anterior ca saptamana trecuta mi-am sarbatorit ziua de nastere...nu spun a cata, nu pentru ca mi-ar fi rusine, dar parca nu are asa de mare importanta. Data fiind marea sarbatoare :) iubitul meu s-a gandit, si bine a facut, sa ma surprinda. Cum? Povestea a fost cam asa.
El a propus si impreuna am decis sa ne petrecem un weekend prelungit la Bistrita, sa ne vizitam parintii ca si asa nu-i vazusem de ceva vreme insa, in ziua plecarii.. de precizat ca eu pregatisem bagajele ce ne asteptau cuminti la usa, gata de drum...m-a anuntat ca plecarea nu se mai intampla, cel putin nu la Bistrita. Primul meu impuls a fost sa nu il cred...o fii o gluma?! Ei bine, nu era.
A doua zii am luat avionul cu destinatia: Istanbul. Un oras plin de farmec oriental. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult. M-au cucerit stradutele inguste, ecoul solemn al chemarii la rugaciune care se auzea de cateva ori pe zi, traficul nebun dar firesc pentru un oras cu nu mai putin de 13 milioane de locuitori, kebabul, baclavaua si rahatul si mai ales Moscheea lui Baiazid (cineva stie de ce). Pe scurt, m-as intoarce, si cu siguraanta o sa ma intorc pentru ca surpriza nu s-a limitat doar la excursie.
Viitorul meu fost iubit mi-a daruit un inel iar eu am spus "da". Un "da" gatuit de emotie dar sigur si fericit. De asta spun, cu siguranta, ca ma voi intoarce in Istanbul..la Moscheea lui Baiazid...:)
